O reclamă deşteaptă

Vreţi să vedeţi cum arată cerul când ne zâmbeşte?

Aşa!

In Excelsis Deo...o versiune...originală

Fiindcă suntem în apropierea sărbătorii Crăciunului şi se aud din ce în ce mai multe colinde, vă invit să ascultaţi un colind cântat de nişte copii. Vă promit că nu veţi regreta!

http://www.youtube.com/watch?v=nScuAc2RORw

Primii fulgi de nea

Ieri, imediat după ce am ajuns la serviciu, mă uitam eu aşa pe fereastră, şi...când ce văd...prima zăpadă. Mă rog...zăpadă e mult spus pentru că odată ajunşi pe asfalt, fulgii dispăreau imediat, spre dezamăgirea mea.

Cu câteva zile înainte, o colegă venise să mă întrebe dacă văzusem fulgii de zăpadă din noaptea precedentă. Din nefericire, mă culcasem deja şi îi ratasem. Şi când aflasem că deja prima ninsoare avusese loc şi o ratasem, fusesem foarte dezămăgită. Dar...ieri dimineaţă nu am mai ratat-o! Sper că nici voi!

Seara am plecat cu colegii de birou să bem un ceai, să mâncăm prăjiturele şi dulceaţă de vişine şi piure de castane la...Cărtureşti. Până acolo, am avut ceva de mers de la birou. Dar, deşi era frig, m-am bucurat de fiecare pas pe care-l făceam printre fulgii de nea. De-abia aştept următoarea tranşă de ninsoare, în timp ce visez la a white Christmas!!!

Ever wondered how people live in space?

Ping pong with your best friend

Math problems? Call 911!

Ce face pisica când îi e foame

Unde mergem?

În tramvaiul 40, discuţie între un băieţel de aproximativ 5 ani şi bunica lui, orele 8.00 dimineaţa:
Băieţelul: Acum mergem în parc, mamaie?
Bunica: Nu dragă, mergem la grădiniţă!

No comment!

Ăsta da instrument de cântat!

Ia priviţi cum se relaxează un urs

Ca şoarecele cu pisica?

Ce vremuri...

Un articol excelent pe care tocmai l-am primit pe email şi citindu-l parcă mi-a înseninat ziua, încă umbrită de trecerea recentă din această lume a bunicului meu drag, de care mă leagă multe şi frumoase amintiri.

DEMISIE OFICIALĂ

Subsemnatul, vă aduc la cunoştinţă decizia irevocabilă de a demisiona oficial din funcţia de adult pe care o deţin acum abuziv. După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de şase ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunţat cu prea mare uşurinţă. Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi şi importanţi spre serviciu şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă. Vreau să fiu mândru de trotineta mea cea roşie, fără să mă intereseze cât costă asigurarea pe anul viitor. Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în mână şi cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulţii nu fac la fel. Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă. Atunci când tot ce ştiam se rezuma la cele şapte culori, cinci poezii, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masă când nu îmi era foame.Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa de cât de puţine lucruri ştiam, pentru că nici nu ştiam cât de puţine ştiam. Vreau să cred, ca odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la pahar. M-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când m-am trezit mare. A fost cu siguranţă un abuz şi îmi cer iertare. Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificări etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, fraţi învrăjbiţi fără bani, ură, bârfă. Am aflat despre materialism nedialectic şi mame denaturate, care îşi vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbaţi, pentru un televizor de ocazie. Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese câştigate în urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii când mi se părea că tot ce ţi se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales în echipa lui Menică repetentul, atunci când jucam fotbal în spatele şcolii? Vreau să mă reîntorc la vremea când toţi copiii citeau cărţi folositoare, când muzica era neotravită, când televiziunea era pentru ştiri şi emisiuni de familie, fără sex explicit şi violenţă implicită la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripeţiile echipajului "Speranţa", navigând cu "Toate pânzele sus" şi pe mama citindu-mi despre Iosif şi fraţii săi. Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericită! Promit solemn ca, imediat ce o să-mi reiau atribuţiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile căţărându-mă în copaci, călărind bicicleta vărului Cristi şi citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebată din ramuri şi frunze de fag, în spatele grădinii. Îmi iau angajamentul că nu o să îmi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apă, gunoi, cablu Tv şi Internet, asigurări pentru maşini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarbă netăiată, computerul virusat şi faptul că maşina a început să vrea la mecanic. Vă asigur că nu o să fiu pus în încurcătură atunci când o să fiu
întrebat: "Ce-o să te faci când o să creşti mare?", deoarece acum ştiu: vreau să fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm şi să-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu ştirile despre terorişti, bombe şi
căderi de avioane. Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu hernia de disc, păr grizonat, ochelari pierduţi, medicamente scumpe şi dinţi de porţelan. Gata, stop, cedez! Demisionez din funcţia de ADULT. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, nobleţea vorbelor, o lume a cuvântului dat şi respectat, a dreptăţii, a păcii, a viselor împlinite, a imaginaţiei înnobilate, a îngerilor buni şi a omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Vreau să am iarăşi şase ani şi jumatate. Fiţi voi mari şi importanţi şi ocupaţi şi îngrijoraţi. Eu vreau să cresc MIC!

ESQ - Corect şi perfect

La începutul acestei luni, am observat apariţia la tarabele de ziare a unei noi reviste, Esquire. Revista vine din America, unde a apărut prima dată în octombrie 1933. Se doreşte a fi o revistă a bărbaţilor, iar motto-ul ei este: "ştiinta de a fi bărbat". Mi se pare o investiţie destul de proastă a publica reviste pentru bărbaţi din simplu fapt că...bărbaţii pur şi simplu nu citesc reviste, sau ca să nu generalizez, marea majoritate a bărbaţilor nu citeşte reviste.

Oricum, mi se pare o revistă drăguţă, destul de interesantă, bine documentată şi destul de diversificată. Răsfoind-o am dat peste un articol interesant despre cum ar trebui "să cadă, să şadă, să curgă, să se aşeze" cât mai corect haina şi pantalonul de la costum pe stimabilii domni.

TIVUL PANTALONILOR - Să fie cu doi cm mai lung în spate şi să ajungă la tocul pantofului (fără să-l acopere). În faţă e musai ca stofa să facă o cută - altminteri pantalonii sunt prea scurţi.

NASTURII - Nu care cumva să radieze (în jurul singurului nasture încheiat) cute sau încreţituri.

GULERUL - Dacă reverele sunt perfect croite, gulerul nu trebuie nici să acopere cămaşa, nici să stea prea depărtat de ceafă.

UMĂRUL - Să nu depăşească linia naturală a carurii, dar nici să nu lase impresia că e costumul cu care ai dat bac-ul.

MANŞETA CĂMĂŞII - E esenţial să se iţească de sub mâneca hainei cel puţin un cm de cămaşă.

LUNGIMEA HAINEI - Tivul nu va depăşi nivelul unde se termină degetul mare.

Stimaţi domni, sper ca cele scrise mai sus să vă ajute atunci când veţi îmbrăca din nou un costum, pentru că, trebuie să recunoaştem, câteodată e loc şi de mai bine!

Cine poate să facă aşa?

De ziua de naştere!

Ei bine...astăzi este ziua mea...da...exact...de naştere. Nu...nu mă cheamă Alexandra şi...sinceră să fiu...nici nu mă prea omor după numele ăsta, poate pentru că m-am obişnuit cu al meu, ştiţi voi...puterea obişnuinţei. Oricum, nu despre asta vroiam să scriu acum. Am împlinit o vârstă onorabilă, pe care nu am de gând să o divulg aici şi acum. Dar nici despre asta nu vroiam să scriu.

Ieri, după ce am plecat de la serviciu, mi-am dat seama că, a doua zi, fiind ziua mea, trebuia să intru rapid în acţiune. Se impunea o vizită urgentă într-un hypermarket pentru diverse cumpărături pentru petrecerea organizată la serviciu pentru colegii mei. Apoi, alte rezervări la restaurant pentru a scoate familia în oraş, că vorba aia...trebuie să faci cinste. Am ajuns destul de târziu acasă, obosită după cumpăraturile făcute. Imediat, m-am apucat de călcat, că deh, de ziua ta trebuie sa arăţi ca scos din cutie, fustă călcată, bluză apretată şi pantofi lustruiţi atent. Buuun, am terminat şi cu hainele. Ce mai urmează? Deocamdată...nimic! Uf ce bine!

Azi dimineaţă, m-am trezit mai devreme, să pregătesc toate bagajele pentru petrecerea de la serviciu! Pe drum a trebuit să mai mă opresc să caut şi ceva dulciuri pentru desert. În final am ajuns la birou obosită deja de atâta grijă să nu cumva să fi omis ceva!

Şi...m-am gândit eu... că probabil mulţi se regăsesc în postura mea şi că, ar fi un business bun ca să existe persoane la care să apelezi ca să-ţi organizeze ziua de naştere. Exact ca la nuntă când vii, te aşezi la masă şi te bucuri de tot! La fel şi de ziua de naştere: ai pe cineva care face cumpărăturile pentru tine, le duce la serviciu, se ocupă de toate detaliile şi tu doar vii şi te bucuri de ziua ta, de colegi, prieteni şi familie. Şi, în plus, mai primeşti şi cadouri! Corect?

Un week-end la mare printre prieteni

Săptamâna trecută ne-am hotărât, destul de brusc, ce-i drept, să mergem pentru week-end la mare. Am plecat destul de dimineaţă din Bucureşti (respectiv pe la 06.00) sperând să nu prindem prea mare aglomeraţie. Aşteptările noastre au fost înşelate însă. Mulţi turişti mizaseră pe acelaşi lucru astfel că pe drum am avut parte de câteva "îngâtuiri" ale traficului. În cele din urmă, am ajuns la Saturn în jurul orei 11.00 şi am căutat cazare pe la hotelurile de pe plajă. Căutările noastre au fost zadarnice deoarece, ca la noi, la români, am primit invariabil acelaşi răspuns: nu lucrăm decât cu agenţiile. Mi se pare total absurd să ai o astfel de atitudine în condiţiile în care se anunţase în presă şi televiziune că media de ocupare în mai toate staţiunile în afară de Mamaia este de 60-70%. Ok, înţeleg atitudinea recepţionerelor care doresc să fie cât mai puţin deranjate de clienţii care vin doar pentru o noapte la mare, dar nu înţeleg totuşi atitudinea patronilor. De ce ai prefera să stai cu camerele goale decât să primeşti turişti chiar şi pentru o noapte?

Acestea fiind zise, am plecat înspre Venus sperând să găsim acolo măcar o cameră liberă. După mai multe încercări eşuate, am găsit un hotel de 2**, vai de capul lui, unde ni s-a spus că există camere libere. După ce am intrat să vedem o cameră, mi-am dat seama şi de ce: imediat ce intrai te izbea un puternic miros de igrasie, mobilierul era cel puţin de pe vremea bunicii, la baie pe jos era mozaic cum mai găseşti la holurile de la blocurile din Bucureşti, uşa de la balcon (da...aveam şi un mic balcon cât să încapă un om pe el) nu stătea închisă singură, trebuia ajutată de o încuietoare, iar paturile...foarte înguste şi la fel de vechi. Privind în jur îţi venea s-o rupi la fugă şi să nu mai priveşti înapoi. Dar...gandindu-ne că deja căutasem destul fără nici o şansă de reuşită, am zis: măi...o noapte n-om muri noi. Şi am rămas acolo.

Am plecat pe plaja din Venus, fiind cea mai apropiată şi fiind foarte nerăbdători să luâm contact cu ea cât mai repede. Plaja destul de urâţică, apa mării şi mai şi. După ce am făcut o baie scurtă în mare, am plecat cu THE ONE la o scurtă plimbare pe faleză. Am constatat că marea forma mai multe golfuleţe în acea zonă cu apă mai mult sau mai puţin murdară. Am găsit în cele din urmă şi un golfuleţ unde era pusă o pancartă pe care scria: PLAJĂ NEAMENAJATĂ şi care, avea cea mai curată apă, asta poate tocmai pentru că nu era amenajată.

După prânz am mers la piscina unui hotel din apropiere. Am rămas surprinsă să văd ce curată era apa şi ce bine întreţinută era piscina, evident fusese renovată dar arăta chiar bine! Primul plus de până acum. Ne-am petrecut aproape toată după amiaza bălăcindu-ne la piscină. Dovada:

Spre seară ne-am întâlnit cu nişte prieteni în Neptun, am servit cina aici: http://www.efendi.ro/terasa-antik.html timp în care a trebuit să ne războim cu trupele de ţânţari atacatori! Am ieşit până la urmă învingători, deşi inamicul a ştiut să lase urme pe majoritatea dintre noi. Apoi ne-am retras la o seară - noapte de Whist. Victoriile au fost repurtate de mine şi "the one". Cred că urmaşul nostru va fi campion la whist că...vorba aceea, cu asemenea antecendente în familie...nu are altă alternativă. Am avut o seară foarte frumoasă cum de multă vreme nu am mai avut, o seară petrecută între prieteni, până la 03.00 dimineaţa. O seară poate mai reuşită decât un Revelion! Se cere neapărat un REMAKE! Prietenii ştiu de ce!

Ajunşi la "hotel" am căzut răpuşi, aşa că nu ne-am dat prea bine seama în ce condiţii dormim. Bine că s-a făcut repede dimineaţă şi ne-am grăbit să predăm camera şi să plecăm din nou spre Neptun unde ne aşteptau din nou prietenii noştri pe plajă. Am făcut câteva băi bune în mare. Apa foarte caldă ne tot chema. Am răspuns provocării având în vedere că aici marea era muuuult mai curată decât în Venus. Evident trebuia să fie şi ceva care să mă intrige. Înainte de a pleca de pe plajă, am ţinut morţiş să fac un duş. Am plecat împreună cu the one să căutăm un duş pe plajă. Am găsit nu departe de noi un duş care costa...2 lei! Nu mi-a venit să cred: cum e posibil să plăteşti pentru a face duş după ce ai ieşit din mare! Am mai fost eu şi prin alte părţi dar aşa ceva chiar că nu mai mi s-a întâmplat. Dar probabil că aşa este în România şi va fi mereu aşa şi trebuie să ne obişnuim cu asta.

Seara am petrecut-o din nou printre prieteni la o altă terasă drăguţă din Neptun: http:///www.mediterraneo.ro/

De această dată ne-am blindat cu spraz OFF prin zonele cele mai expuse ale corpului nostru pentru a fi pregătiţi aşa cum se cuvine pentru un nou atac al monştrilor (a se citi: ţânţarilor).

În jur de ora 22.00 am plecat spre Bucureşti cu mirosul plăcut al mării în piept şi cu speranţa revenirii la mare, dacă nu cea Neagră...atunci...poate cea Mediterană sau...Roşie. You never know!

În pădurea cu alune...

Un articol preluat din www.hotnews.ro:

În pădurea cu alune,
Aveau casă trei pitici,
Vine pupăza şi spune:

"Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă. Părerea mea ..."

Aţi înteles?

OK...şi cum am ajuns aici?

Ce înseamnă să ai imaginaţie şi talent!

De ce nu vreau să câştig la Loto

De vreo săptămână încoace se tot discută în presă şi la televiziune despre ce şansă de nemaiîntâlnit poţi avea de a câştiga în jur de şapte milioane de euro la extragerea loto 6/49 a Loteriei Române. Cu această ocazie, am văzut lume stând la cozi interminabile săptămâna trecută ca să apuce un bilet care le-ar putea aduce prosperitatea mult visată. Sunt sigură că şi în această săptămână aceste cozi se vor repeta, vor fi poate şi mai mari decât cele din week-end-ul trecut.
Ei bine, eu nu am stat niciodată la o asemenea coadă. E adevărat, poate că mi-a plăcut la un moment dat ideea de a câştiga, dar acum m-am hotărât: NU VREAU SĂ CÂŞTIG LA LOTO. Şi vreau să vă spun şi de ce: deoarece, odată ce voi câştiga, viaţa mea se va schimba radical până în cele mai mici amănunte.
- o să am o maaare problemă: o să stau să mă gândesc ce aş putea face cu atâta amar de bani ca să nu-i risipesc aiurea (adică...managementul cheltuirii cu înţelepciune a banilor :) pentru că e deja foarte bine ştiut că, cu cât ai mai mulţi bani, cu atât nu-ţi ajung!
- o să fiu ţinta hoţilor (poate voi primi şi eu un apartament în deja renumitul "bloc al Loteriei") şi hoţii vorba aia, se duc şi ei acolo unde ştiu că găsesc ceva substanţial, nu doar bani pentru o ciorbă şi de aici alte probleme: să-mi iau uşă cu încuietori foarte sigure şi sisteme de alarmă şi...alte stressuri suplimentare
- n-o să mai fie nevoie să merg la serviciu pentru că...dacă ajungi să câştigi 7 milioane de euro...chiar nu mai ai ce căuta la serviciu...şi atunci aş sta acasă şi mintea mea ar lâncezi...ceea ce nu e genul meu. Mie îmi place să gândesc, să îmi folosesc creierul, să primesc provocări şi să răspund la ele.
- un alt motiv este că nu prea ştiu exemple de oameni foarte bogaţi care să fie în acelaşi timp şi fericiţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au ajuns să se drogheze, să aibă o viaţă dezordonată...şi în cele din urmă...unii din ei au considerat că li s-a urât de atâta bine şi au hotărât să se sinucidă
- până şi mâncarea ar fi o problemă: mâncarea scumpă nu face bine organismului pentru că dacă mi-aş permite să o cumpăr în fiecare zi, mi-ar fi rău de la stomac mai mereu (nu pot să mănânc întruna icre negre sau caviar...)
- pe de altă parte, aş "câştiga" mulţi "prieteni" peste noapte care ar deveni brusc interesaţi de "sănătatea" mea (prefer să mă limitez la cei pe care-i am acum sunt cei mai tari!)
- şi ultimul lucru care îmi vine acum în cap...nu aş mai putea să-mi cumpăr nimic fără comentariile celor din jur: păi da, acum îşi cumpără şi aia şi ailaltă că deh...îşi permite...acum are bani!

Aşa că...stimaţi jucători la Loto, duminica aceasta puteţi conta pe încă un bilet în plus! O să vă mă uit duminică la TV să vă văd...la coadă!

Cele mai frumoase momente ale vietii...

Cineva a făcut o listă cu cele mai frumoase momente ale vieţii. Mie mi s-au părut destul de potrivite! Iată-le:

1. să te îndrăgosteşti;

2. să râzi până te doare burta;

3. să găseşti un teanc de facturi plătite când te întorci din vacanţă;

4. să mergi într-un loc unde găseşti peisaje superbe;

5. să-ţi asculţi cântecul favorit la radio;

6. să adormi ascultând sunetul ploii;

7. să ieşi de sub duş şi să te acoperi cu un prosop cald;

8. să reuşeşti la ultimul examen;

9. să iei parte la o discuţie interesantă;

10. să găseşti bani într-o pereche de pantaloni pe care nu ai mai purtat-o de mult timp;

11. să râzi de tine;

12. să te relaxezi printre prieteni;

13. să râzi fără vreun motiv anume;

14. să te trezeşti în mijlocul nopţii şi să-ţi dai seama că mai ai câteva ore bune de somn;

15. să auzi, din întâmplare, cum te vorbeşte cineva de bine;

16. să priveşti un apus de soare;

17. să asculţi o melodie care-ţi aduce aminte de o persoană specială din viaţa ta;

18. să primeşti şi să dai primul sărut;

19. să te distrezi cu prietenii;

20. să vezi fericite persoanele la care ţii;

21. să porţi lănţişorul persoanei iubite şi încă să-i simţi parfumul;

22. să vizitezi un prieten pe care nu l-ai mai văzut de mult şi să simţi că nu s-a schimbat nimic;

23. să simti fluturi în stomac când vezi persoana specială din viaţa ta;

24. să ştii că eşti iubit.

Unde-o fi, unde-o fi?

Pe ce principiu vine barza!

Job temporar...

Pentru cei care sunt in cautare de joburi pe perioada verii sau doar un job temporar, iata o idee cat se poate de ingenioasa:

Reclama - sufletul comertului!

In viata de zi cu zi suntem asaltati de publicitate, sub diversele ei forme: la radio, la TV, pe strada (pe autobuze, tramvaie, pe cladiri, in magazine, etc). Pe unele dintre ele le-as putea considera de-a dreptul inteligente, in schimb, altele sunt...deplorabile. Iata cateva care m-au incantat in mod special:

Femeia prin ochii pictorilor

Cred ca fiecare barbat are viziunea lui proprie cu privire la cum ar trebui sa arate femeia "ideala". Iata un filmulet foarte interesant despre cum au vazut pictorii femeia de-a lungul timpului. Mie mi s-a parut interesant! Sper sa va placa si voua! Enjoy!

Declaratie de dragoste

Pentru cei care nu stiti cum sa va exprimati sentimentele fata de persoana iubita, iata mai jos o modalitate foarte originala:

Attack is the best form of defense!

Comming soon...

Bucurestiul ar trebui sa fie plin de astfel de semne! :)

Fizica aplicata

Always together!

Voi ce pozitie aveti cand va uitati la TV? Tot asta?

Avem video upload!!!

De ceva vreme imi doream sa pot sa postez pe blog diverse filmulete dragute. De acum incolo, POT! Asa ca...tineti-va bine!

Iata primul filmulet care mie mi-a placut foarte mult!

O reclama frumoasa!

Am gasit de curand printre emailurile primite de la prieteni o reclama foarte draguta! Iat-o:

How the mouse click works...

Do you notice the small arrow in the screen of the computer work when we move the mouse?
Haven't you ever wondered how it works?
Now, through the miracle of the advanced technology, we can see how it is done.
With the aid of a screen magnifying lens, the mechanism becomes apparent.
First, switch your speakers on. Click on the link below. Once the page has loaded, run your mouse over the circle.
If you stop, watch what happens. Try clicking your mouse! Take the cursor to the limit (of the page).
Amazing how modern technology is changing the world.

Click here: http://www.1-click.jp/

Interesting, huh?

Cele mai tari branduri

Compania de consultanta Millward Brown a intocmit un top 100 al celor mai tari branduri din lume. Primele zece clasate sunt dupa cum urmeaza:

1. Google
2. General Electric
3. Microsoft
4. Coca-Cola
5. China Mobile
6. Marlboro
7. Wal-Mart
8. Citi
9. IBM
10. Toyota

Herastraul a doua zi de Pasti

Multi bucuresteni care nu au iesit din Bucuresti in perioada Pastelui au ales ca loc de relaxare parcul Herastrau. Iata cateva instantanee surprinse de mine, un fotograf amator. :)

Daca v-au placut pozele, duceti-va si bucurati-va de realitate cat inca mai sunt lalele inflorite!

Zilele se scurteaza!

Tocmai citeam astazi urmatorul inceput de articol: "Pamantul are febra, iar pulsul i se accelereaza. Nu e o figura de stil, ci o realitate dovedita stiintific. Geofizicianul Felix Landerer, de la Institutul Max Planck din Hamburg, a studiat in amanunt consecintele incalzirii globale, ajung la o concluzie stranie: acest fenomen determina accelerarea vitezei de rotatie a planetei, ceea ce atrage dupa sine scurtarea zilei terestre! Deja ziua ar avea doar 23 de ore si 56 de minute, iar in circa 20 de ani, durata se va mai scurta cu 0,12 milisecunde".

Acum inteleg de ce toata lumea se plange ca nu are timp! Si...dac-ar fi sa credem acest articol...inseamna ca pe viitor vom avea din ce in ce mai putin timp! Asa ca...faceti-va ordine in prioritati!

De unde până unde iepuraşul şi Paştele

Mi se pare ca pe masura ce trec anii, ne indepartam mai mult si mai mult de adevarata semnificatie a Pastelui si anume: moartea lui Iisus Hristos pentru pacatele omenirii si invierea Lui din morti.

Cand vine Pastele, oamenii cauta un nou motiv de a face cumparaturi, de a pleca in mini-concedii in strainatate profitand de ofertele generoase ale agentiilor de turism, de a merge la un gratar, de a se imbuiba alaturi de familie/prieteni, de a oferi iepurasi de plus sau de ciocolata. Dar, in cazul va intrebati, iata care legatura iepurasului cu Pastele:

Istoria pare să sugereze că iepuraşul de Paşte a fost la începuturi un iepure de câmp. În mitologia păgână, iepurele reprezenta dragostea, sporul şi fertilitatea. epurele şi oul erau de asemenea simboluri ale primăverii şi ale zeiţei saxonă Eostre, din al cărei nume în unele limbi germanice se spune că a provenit cuvântul care denumeşte sărbătoarea Paştelui, cum ar fi Easter, în limba engleză. O altă variantă ar fi că termenul „Paşte" vine din ebraică unde „pesah" semnifică "trecere".

Dar să revenim la iepurele de Paşti. În unele culturi antice, iepurele era simbolul lunii. Iepurii se hrănesc noaptea şi au fost văzuţi privind stăruitor la lună când luna e plină. Şi perioada lor de gestaţie se credea că era de 28 de zile- cât un ciclu lunar. Acest ciclu lunar, care reprezenta victoria vieţii asupra morţii sau a primăverii împotriva iernii, era sărbătorită în jurul echinocţiului vernal. De aici şi răspunsul la întrebarea de ce data Paştelui e diferită în fiecare an. Sinodul de la Niceea din anul 325 a decis că Paştele va cădea în prima duminică după luna plină care urmează echinocţiului din 21 martie.

Iar diferenţa dintre Paştele apusean şi cel răsăritean poate fi explicată prin aceea că sunt folosite calendare diferite, respectiv cel gregorian şi cel iulian.

De-a lungul anilor, iepuraşul da devenit o imagine asociată sărbătorii de Paşte în tot mai multe ţări. Graţie înclinaţiei spre reproducere a acestui animal, iepurele e văzut şi ca un simbol al fertilităţii.

Ouăle sunt şi ele simboluri ale unei vieţi noi, ale fertilităţii, iar acesta ar fi un motiv pentru care iepurele poartă un coş cu ouă. Dar, evident, există şi alte mituri privind legătura dintre iepuraş şi Paşte. La fel, sunt multe legende legate de legătura dintre Paşte şi ouă. Iepurii de câmp nu fac ouă dar îşi pun puii într-un fel de gropi în câmpuri şi poieni - de obicei fac mai multe asemenea găuri şi nu îşi pun toţi puii la un loc. Se întâmplă adesea ca fluierarii să ocupe astfel de găuri pentru a-şi adăposti ouăle.

O legendă spune că o femeie a observat cum un iepure de câmp părăsea un asemenea adăpost şi mergând să vadă a descoperit un cuib de ouă, ceea ce a convins-o să creadă că ouăle fuseseră depuse de iepure.

O altă legendă spune că iepurele zeitei Eostre era de fapt o pasăre frumoasă pe care într-o zi zeiţa a transformat- o magic într-un iepure. Dar cum nu era iepure decât pe dinafară, a continuat să îşi facă cuiburi în care adăpostea ouă.

Iepuraşul e menţionat prima dată ca simbol al Paştelui într-o scriere germană din secolul 16 iar două secole mai târziu avea să apară şi în folclorul american. Copiii făceau cuiburi din pălării şi bonete şi, dacă fuseseră cuminţi, primeau ouă colorate.

Toate aceste mituri au evoluat de-a lungul anului într-atât, că acum abia dacă se mai ştie ce legătură au iepuraşii cu Paştele, în afară de faptul că se găsesc în forma de ciocolată pe rafturile magazinelor.

Un semn că indiferent care sunt motivele pentru care fiecare dintre noi serbează Paştele, consumerismul riscă să facă uitate tradiţiile din spatele simbolurilor de ciocolată.

Top 5 destinatii pentru miliardarii lumii

S-a facut un clasament cu destinatiile pentru vacanta preferate de miliardarii lumii. Iata mai jos care sunt acestea, prezentate intr-o ordine aleatorie.

1. Hamptons, SUA

2. Aspen, Colorado

3. Plajele din arhipelagul Bermuda


4. Riviera Franceza


5. Insulele Virgine Britanice


Cam asta ar fi despre miliardari. Dar pana ajungeti si voi unul dintre ei, voua unde va place sa va petreceti vacantele?

Starbucks is coming to town

Acum doi ani am vizitat Croatia. Printre multele si frumoasele amintiri pe care le-am pastrat legate de aceasta tara absolut superba, as dori sa mentionez si numarul foarte mare de cafenele pe care le gasesti la orice pas in orice orasel al Croatiei. Facandu-mi cativa prieteni croati, ei mi-au explicat, ca atunci cand doi croati vor sa iasa sa discute ceva, e de la sine inteles ca vor merge la o cafenea. Mi s-a parut ca aceste cafenele induc orasului o anumita atmosfera mai relaxanta, mai boema chiar.

Si ma gandeam...Bucurestiul nu va ajunge niciodata un astfel de loc. Poate nu va ajunge niciodata asa, dar se pare ca "industria" cafenelelor a inceput sa-si spuna si la noi cuvantul in ultima vreme. BCR si-a deschis chiar o retea de cafenele bancare - BCR Cafe.

Iar astazi citeam in presa ca renumita retea de cafenele Starbucks va veni luna aceasta si in Romania la Plaza Romania. Asa ca, inca putintica rabdare, cafengiilor! ;)

Sfaturi ca de la copil la copil...

Am avut "ocazia" zilele trecute sa calatoresc cu unul dintre microbuzele hipermarketului Auchan.

Cum microbuzul care mergea in zona mea (exista trei astfel de microbuze care merg in trei directii diferite ale cartierului Titan) tocmai plecase, m-am urcat in urmatorul chiar prima. Dupa mine, s-au urcat doua mame cu cate un copil fiecare. Mamele s-au asezat una langa cealalta si au inceput sa discute ca intre gospodine, iar copii (o fetita mai mare care era deja la scoala in ciclul primar si un baietel care avea sase ani) s-au asezat exact in spatele meu. Neavand ce sa faca, au pornit si ei o discutie.
Fetita: Tu cati ani ai?
Baietelul: Sase.
Fetita: Eu am zece. Sunt in clasa a patra.
Baietelul: Si e greu la scoala?
Fetita: Clasa intai si a doua sunt usoare, dar clasa a treia si a patra...hmmm...sunt greleeee. Asa ca...bucura-te cat poti de vacanta asta ca apoi...vine scoala.

Iar pentru cei ca mine care au terminat cu scoala, as vrea sa va dau si eu un mic sfat: bucurati-va ca s-a terminat!

Targul de turism

De cateva zile imi propusesem sa ajung la Targul de Turism al Romaniei care se desfasoara la Romexpo in perioada 29 martie - 1 aprilie 2007.

Astazi, fiind o zi de sambata am considerat ca voi avea mai mult timp de vizionat decat in alte zile lucratoare dupa serviciu. Mare greseala deoarece cred ca multi dintre vizitatorii prezenti astazi au gandit la fel ca mine si astfel, ne-am trezit toti stand la niste cozi destul de mari pentru a ne procura biletele de intrare. In cele din urma insa am reusit totusi sa intru.

Oferta este destul de variata (atat pentru turismul intern cat si pentru cel extern). Au fost multe companii de turism in special din Bucuresti, dar si din tara, precum si din alte tari (in special Grecia). Pana acum nimic neobisnuit. Targul se intindea pe mai multe pavilioane. Cateva pavilioane cu oferta de turism extern si doar unul cu oferta de turism intern. Si aici apare partea care mi-a atras atentia, dar nu pot sa spun ca m-a uimit. Pavilioanele in care se prezentau ofertele de turism extern erau pline pana la refuz de oameni. Cand am ajuns insa in pavilionul cu ofertele de turism intern...batea vantul. Ar putea exista doua explicatii: 1. romanii sunt interesati de ofertele turistice din Romania, dar le cunosc prea bine si incercau sa afle noutati despre cele internationale si 2. romanii nu mai sunt interesati de turismul romanesc.

Nu stiu de ce am o vaga impresie ca este vorba de varianta a doua. De vara trecuta am vazut ca la televizor au inceput sa fie prezentate reclame care sunau ceva de genul: "Va rugam consultati si oferta de turism intern!" Sloganul asta imi cam suna a disperare! Din nefericire...trebuie sa facem ceva mai mult decat sa pronuntam aceste sloganuri pentru ca romanii sa doreasca din nou sa-si petreaca concediile pe plaiurile mioritice! Si mai sper ca...tinerii nostri sa-si schimbe perspectiva atunci cand vine vorba despre un concediu la Sovata si sa nu mai fie pentru ei o varianta pe care ar putea-o lua in consideratie doar peste vreo...30 de ani!

Statul nu are nevoie de taxele si impozitele noastre

La aceasta concluzie am ajuns de o luna incoace, cand m-am confruntat cu INCERCAREA DISPERATA de a plati impozitul la casa. Cum de obicei sunt o persoana careia nu-i place sa aiba datorii, incerc sa-mi platesc darile sau, asa cum spun americanii, "bills-urile" cam imediat dupa ce imi sosesc facturile.

Exact acest lucru s-a intamplat si cu plata acestui impozit la casa. Ma duc cam cu 3 saptamani inainte de data scadenta la un oficiu postal din cartier intr-o zi cand eram libera de la serviciu, cu speranta ca la ora aceea va fi mai putin aglomerat. Intru in posta. Doar cateva persoane in interior. Ma indrept repede spre un ghiseu si intreb: aici se poate plati impozitul? De dincolo de ghiseu mi se raspunde: da, doamna, aici, dar astazi nu merge sistemul. Imediat dupa ce primesc raspunsul inteleg de ce nu era aproape nimeni la coada.

Mai trece o saptamana si revin la posta. Este tot o ora in care majoritatea salariatilor sunt la lucru. Din nou...destul de liber. Zic in sinea mea: ce noroc! o sa scap repede. Ma duc la ghiseu si din nou acelasi raspuns: nu merge sistemul, doamna! Nu am alta alternativa decat sa revin intr-o alta zi.

De aceasta data, il trimit pe sotul meu. Ma gandesc...poate el va avea mai multi sorti de izbanda. Asta se intampla acum cateva zile intr-o dimineata. Ajung la serviciu si il sun curioasa sa vad cum au decurs lucrurile. Imi zice ca este inca la coada si ca posta este plina de "pensionari". Inchid si zic in sinea mea: ei...daca e coada...atunci este de bine. Inseamna ca o sa se rezolve! Mai trece o ora si suna mobilul. La celalalt capat al telefonului, sotul meu. Il simt din voce ca este iritat. Il intreb, ce s-a intamplat. Imi zice ca dupa ce a stat la coada destul de mult, a ajuns la ghiseu, sistemul mergea de data asta dar...stupoare...nu am fost gasiti in sistem si asa ca...negasindu-ne nu a avut cum sa plateasca. Stau acum si ma gandesc...oare de ce se da statul asta mare ca are sisteme moderne de incasare a taxelor daca oricum nu functioneaza...si atunci cand functioneaza nu gaseste contribuabilii!

Azi am mai facut o ultima incercare. Am aflat ca langa serviciul meu se afla un oficiu postal. Pe la ora pranzului am considerat ca ar fi ideal sa ma duc din doua motive: 1. pensionarii deja si-au terminat programul de stat la coada pe ziua de azi si 2. inca nu au iesit salariatii de la serviciu. Ajung la posta. Intru. Intreb o doamna de la un ghiseu daca pot sa platesc impozitul. Mi se raspunde ca da, dar ca, din cate stie ea, nu merge. Zic in sinea mea: o nu! iar o luam de la capat. Ceva noutati nu aveti in sensul asta? Ma indrept spre ghiseul care imi fusese indicat pentru plata impozitelor. Din fericire era doar un singur pensionar ratacit la coada in fata mea. Imi vine randul si...doamna de la ghiseu imi da vestea cea buna...sistemul functiona! Imi vine randul si tipa de la ghiseu isi cheama alte doua colege ca sa "invete" si ele sa lucreze in program. Apar colegele care se aseaza langa tipa de la ghiseu si ii urmaresc fiecare miscare indeaproape. In cele din urma, ma gasesc in sistem, achit, imi iau fericita chitanta si plec. Acum, am o dilema: ori angajatele postei romane nu stiu sa foloseasca sistemul, ori sistemul nu functioneaza de cele mai multe ori, ori...ambele? Asa ca...va doresc mult succes si...multa rabdare! Eu am reusit in cele din urma!!!

Un film extraordinar...

Printre multele filme fooooarte comerciale pe care le scoate Hollywood-ul se mai strecoara, din nefericire, destul de rar si filme deosebite. Unul dintre acestea este "The Pursuit of Happyness". Un film deosebit, inspirat dintr-un caz real care il are in rolul principal pe Will Smith si pe baietelul acestuia in varsta de sapte ani, Jaden Christopher Syre Smith. Una dintre replicile remarcabile ale acestui film sunt: "Don't ever let somebody tell you, 'you can't do something!' Aveti aici link-ul cu trailerele ca sa va faceti o idee: http://www.sonypictures.com/movies/thepursuitofhappyness/clipspage/index.php

Enjoy!

N-o sa va para rau! Este o lectie de viata!

Trist dar...cat se poate de adevarat

Tocmai am primit pe e-mail un articol scris de Mircea Cartarescu despre realitatea culturala din Romania si am vrut sa-l impartasesc cu voi! Ce bine le zici, Mircea! Dar totusi...cat de trist este!

"Ma intrebam intr-un articol de acum cativa ani ce rost mai are sa predai limba si literatura romana in scoli. Cum pomul se cunoaste dupa roade, spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre cu "Miorita" si Eminescu, si Sadoveanu, propozitiile subiective, predicative sau incidentale sunt timp pierdut de pomana. Mai bine-am lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in general. Mai bine s-ar face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa mai piarda vremea prin scoli.

La ce-a folosit educatia natiei asteia, cand vedem ca jumatate de milion de oameni care-au citit "Luceafarul" si, unii, chiar "Joc secund" au putut pierde ore-n sir uitandu-se la nasterea in direct a Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l nasca pe insusi Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face pe socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici nu doar intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea unui popor intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin la marginea lumii civilizate? La ce folosesc orele de limba si literatura romana cand tinerii nu mai citesc nimic? Cand ideea de cultura, de stiinta, de arte a ajuns marginala si demodata, cand toti stiu numele celei mai jalnice "vedete" care-si fataie fundul la emisiunile de divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician, fizician, filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe dos? O inversare a tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune educatia si realitatea? De ce mai invatam? De ce mai ducem mai departe, ca pe o limba rituala moarta, numele lui Eminescu, Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam masiv, un popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct? I-am chinuit eu insumi pe elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai vorbesc de lucrul cu studentii, inca saptesprezece) cu pronumele relative, cu acordurile, cu virgulele, cu regulile ortografice. Acum ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat ea, ala-n dala. Si ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un bilet adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei, intr-o limba romaneasca imposibila: "Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?". Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un nonsens. Nu se poate scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-Tariceanu de-aici. E doar o exprimare cu picioarele a celui care, dincolo de pacatul ca e omul lui Patriciu pana-n varful unghiilor, ne mai si chinuie urechile, de ani de zile, cu exprimari de tipul: "Omul care l-am vazut"... Discursul sau din noaptea de Anul Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nici un fel de continut real. Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune nimic in cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca. Veti spune: treaba unui prim-ministru nu e sa respecte ortografia, ci sa-si vada de ministerele lui. Uite, Vanghelie, cat e el de simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300 din topul "Capitalului" nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau din colt in colt. Eu cred insa ca un analfabet (la propriu, sau doar politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri treaba. Ca un popor de "simpluti" smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a bancilor si sa cumpere echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure caciula la nesfarsit. Sa-nchidem naibii portile scolii si sa deschidem in loc scoala smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului national. Ar fi mai adecvata realitatii". (Mircea Cartarescu)