O reclamă deşteaptă

Vreţi să vedeţi cum arată cerul când ne zâmbeşte?

Aşa!

In Excelsis Deo...o versiune...originală

Fiindcă suntem în apropierea sărbătorii Crăciunului şi se aud din ce în ce mai multe colinde, vă invit să ascultaţi un colind cântat de nişte copii. Vă promit că nu veţi regreta!

http://www.youtube.com/watch?v=nScuAc2RORw

Primii fulgi de nea

Ieri, imediat după ce am ajuns la serviciu, mă uitam eu aşa pe fereastră, şi...când ce văd...prima zăpadă. Mă rog...zăpadă e mult spus pentru că odată ajunşi pe asfalt, fulgii dispăreau imediat, spre dezamăgirea mea.

Cu câteva zile înainte, o colegă venise să mă întrebe dacă văzusem fulgii de zăpadă din noaptea precedentă. Din nefericire, mă culcasem deja şi îi ratasem. Şi când aflasem că deja prima ninsoare avusese loc şi o ratasem, fusesem foarte dezămăgită. Dar...ieri dimineaţă nu am mai ratat-o! Sper că nici voi!

Seara am plecat cu colegii de birou să bem un ceai, să mâncăm prăjiturele şi dulceaţă de vişine şi piure de castane la...Cărtureşti. Până acolo, am avut ceva de mers de la birou. Dar, deşi era frig, m-am bucurat de fiecare pas pe care-l făceam printre fulgii de nea. De-abia aştept următoarea tranşă de ninsoare, în timp ce visez la a white Christmas!!!

Ever wondered how people live in space?

Ping pong with your best friend

Math problems? Call 911!

Ce face pisica când îi e foame

Unde mergem?

În tramvaiul 40, discuţie între un băieţel de aproximativ 5 ani şi bunica lui, orele 8.00 dimineaţa:
Băieţelul: Acum mergem în parc, mamaie?
Bunica: Nu dragă, mergem la grădiniţă!

No comment!

Ăsta da instrument de cântat!

Ia priviţi cum se relaxează un urs

Ca şoarecele cu pisica?

Ce vremuri...

Un articol excelent pe care tocmai l-am primit pe email şi citindu-l parcă mi-a înseninat ziua, încă umbrită de trecerea recentă din această lume a bunicului meu drag, de care mă leagă multe şi frumoase amintiri.

DEMISIE OFICIALĂ

Subsemnatul, vă aduc la cunoştinţă decizia irevocabilă de a demisiona oficial din funcţia de adult pe care o deţin acum abuziv. După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de şase ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunţat cu prea mare uşurinţă. Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi şi importanţi spre serviciu şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă. Vreau să fiu mândru de trotineta mea cea roşie, fără să mă intereseze cât costă asigurarea pe anul viitor. Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în mână şi cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulţii nu fac la fel. Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă. Atunci când tot ce ştiam se rezuma la cele şapte culori, cinci poezii, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masă când nu îmi era foame.Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa de cât de puţine lucruri ştiam, pentru că nici nu ştiam cât de puţine ştiam. Vreau să cred, ca odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la pahar. M-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când m-am trezit mare. A fost cu siguranţă un abuz şi îmi cer iertare. Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificări etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, fraţi învrăjbiţi fără bani, ură, bârfă. Am aflat despre materialism nedialectic şi mame denaturate, care îşi vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbaţi, pentru un televizor de ocazie. Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese câştigate în urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii când mi se părea că tot ce ţi se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales în echipa lui Menică repetentul, atunci când jucam fotbal în spatele şcolii? Vreau să mă reîntorc la vremea când toţi copiii citeau cărţi folositoare, când muzica era neotravită, când televiziunea era pentru ştiri şi emisiuni de familie, fără sex explicit şi violenţă implicită la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripeţiile echipajului "Speranţa", navigând cu "Toate pânzele sus" şi pe mama citindu-mi despre Iosif şi fraţii săi. Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericită! Promit solemn ca, imediat ce o să-mi reiau atribuţiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile căţărându-mă în copaci, călărind bicicleta vărului Cristi şi citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebată din ramuri şi frunze de fag, în spatele grădinii. Îmi iau angajamentul că nu o să îmi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apă, gunoi, cablu Tv şi Internet, asigurări pentru maşini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarbă netăiată, computerul virusat şi faptul că maşina a început să vrea la mecanic. Vă asigur că nu o să fiu pus în încurcătură atunci când o să fiu
întrebat: "Ce-o să te faci când o să creşti mare?", deoarece acum ştiu: vreau să fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm şi să-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu ştirile despre terorişti, bombe şi
căderi de avioane. Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu hernia de disc, păr grizonat, ochelari pierduţi, medicamente scumpe şi dinţi de porţelan. Gata, stop, cedez! Demisionez din funcţia de ADULT. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, nobleţea vorbelor, o lume a cuvântului dat şi respectat, a dreptăţii, a păcii, a viselor împlinite, a imaginaţiei înnobilate, a îngerilor buni şi a omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Vreau să am iarăşi şase ani şi jumatate. Fiţi voi mari şi importanţi şi ocupaţi şi îngrijoraţi. Eu vreau să cresc MIC!

ESQ - Corect şi perfect

La începutul acestei luni, am observat apariţia la tarabele de ziare a unei noi reviste, Esquire. Revista vine din America, unde a apărut prima dată în octombrie 1933. Se doreşte a fi o revistă a bărbaţilor, iar motto-ul ei este: "ştiinta de a fi bărbat". Mi se pare o investiţie destul de proastă a publica reviste pentru bărbaţi din simplu fapt că...bărbaţii pur şi simplu nu citesc reviste, sau ca să nu generalizez, marea majoritate a bărbaţilor nu citeşte reviste.

Oricum, mi se pare o revistă drăguţă, destul de interesantă, bine documentată şi destul de diversificată. Răsfoind-o am dat peste un articol interesant despre cum ar trebui "să cadă, să şadă, să curgă, să se aşeze" cât mai corect haina şi pantalonul de la costum pe stimabilii domni.

TIVUL PANTALONILOR - Să fie cu doi cm mai lung în spate şi să ajungă la tocul pantofului (fără să-l acopere). În faţă e musai ca stofa să facă o cută - altminteri pantalonii sunt prea scurţi.

NASTURII - Nu care cumva să radieze (în jurul singurului nasture încheiat) cute sau încreţituri.

GULERUL - Dacă reverele sunt perfect croite, gulerul nu trebuie nici să acopere cămaşa, nici să stea prea depărtat de ceafă.

UMĂRUL - Să nu depăşească linia naturală a carurii, dar nici să nu lase impresia că e costumul cu care ai dat bac-ul.

MANŞETA CĂMĂŞII - E esenţial să se iţească de sub mâneca hainei cel puţin un cm de cămaşă.

LUNGIMEA HAINEI - Tivul nu va depăşi nivelul unde se termină degetul mare.

Stimaţi domni, sper ca cele scrise mai sus să vă ajute atunci când veţi îmbrăca din nou un costum, pentru că, trebuie să recunoaştem, câteodată e loc şi de mai bine!

Cine poate să facă aşa?

De ziua de naştere!

Ei bine...astăzi este ziua mea...da...exact...de naştere. Nu...nu mă cheamă Alexandra şi...sinceră să fiu...nici nu mă prea omor după numele ăsta, poate pentru că m-am obişnuit cu al meu, ştiţi voi...puterea obişnuinţei. Oricum, nu despre asta vroiam să scriu acum. Am împlinit o vârstă onorabilă, pe care nu am de gând să o divulg aici şi acum. Dar nici despre asta nu vroiam să scriu.

Ieri, după ce am plecat de la serviciu, mi-am dat seama că, a doua zi, fiind ziua mea, trebuia să intru rapid în acţiune. Se impunea o vizită urgentă într-un hypermarket pentru diverse cumpărături pentru petrecerea organizată la serviciu pentru colegii mei. Apoi, alte rezervări la restaurant pentru a scoate familia în oraş, că vorba aia...trebuie să faci cinste. Am ajuns destul de târziu acasă, obosită după cumpăraturile făcute. Imediat, m-am apucat de călcat, că deh, de ziua ta trebuie sa arăţi ca scos din cutie, fustă călcată, bluză apretată şi pantofi lustruiţi atent. Buuun, am terminat şi cu hainele. Ce mai urmează? Deocamdată...nimic! Uf ce bine!

Azi dimineaţă, m-am trezit mai devreme, să pregătesc toate bagajele pentru petrecerea de la serviciu! Pe drum a trebuit să mai mă opresc să caut şi ceva dulciuri pentru desert. În final am ajuns la birou obosită deja de atâta grijă să nu cumva să fi omis ceva!

Şi...m-am gândit eu... că probabil mulţi se regăsesc în postura mea şi că, ar fi un business bun ca să existe persoane la care să apelezi ca să-ţi organizeze ziua de naştere. Exact ca la nuntă când vii, te aşezi la masă şi te bucuri de tot! La fel şi de ziua de naştere: ai pe cineva care face cumpărăturile pentru tine, le duce la serviciu, se ocupă de toate detaliile şi tu doar vii şi te bucuri de ziua ta, de colegi, prieteni şi familie. Şi, în plus, mai primeşti şi cadouri! Corect?

Un week-end la mare printre prieteni

Săptamâna trecută ne-am hotărât, destul de brusc, ce-i drept, să mergem pentru week-end la mare. Am plecat destul de dimineaţă din Bucureşti (respectiv pe la 06.00) sperând să nu prindem prea mare aglomeraţie. Aşteptările noastre au fost înşelate însă. Mulţi turişti mizaseră pe acelaşi lucru astfel că pe drum am avut parte de câteva "îngâtuiri" ale traficului. În cele din urmă, am ajuns la Saturn în jurul orei 11.00 şi am căutat cazare pe la hotelurile de pe plajă. Căutările noastre au fost zadarnice deoarece, ca la noi, la români, am primit invariabil acelaşi răspuns: nu lucrăm decât cu agenţiile. Mi se pare total absurd să ai o astfel de atitudine în condiţiile în care se anunţase în presă şi televiziune că media de ocupare în mai toate staţiunile în afară de Mamaia este de 60-70%. Ok, înţeleg atitudinea recepţionerelor care doresc să fie cât mai puţin deranjate de clienţii care vin doar pentru o noapte la mare, dar nu înţeleg totuşi atitudinea patronilor. De ce ai prefera să stai cu camerele goale decât să primeşti turişti chiar şi pentru o noapte?

Acestea fiind zise, am plecat înspre Venus sperând să găsim acolo măcar o cameră liberă. După mai multe încercări eşuate, am găsit un hotel de 2**, vai de capul lui, unde ni s-a spus că există camere libere. După ce am intrat să vedem o cameră, mi-am dat seama şi de ce: imediat ce intrai te izbea un puternic miros de igrasie, mobilierul era cel puţin de pe vremea bunicii, la baie pe jos era mozaic cum mai găseşti la holurile de la blocurile din Bucureşti, uşa de la balcon (da...aveam şi un mic balcon cât să încapă un om pe el) nu stătea închisă singură, trebuia ajutată de o încuietoare, iar paturile...foarte înguste şi la fel de vechi. Privind în jur îţi venea s-o rupi la fugă şi să nu mai priveşti înapoi. Dar...gandindu-ne că deja căutasem destul fără nici o şansă de reuşită, am zis: măi...o noapte n-om muri noi. Şi am rămas acolo.

Am plecat pe plaja din Venus, fiind cea mai apropiată şi fiind foarte nerăbdători să luâm contact cu ea cât mai repede. Plaja destul de urâţică, apa mării şi mai şi. După ce am făcut o baie scurtă în mare, am plecat cu THE ONE la o scurtă plimbare pe faleză. Am constatat că marea forma mai multe golfuleţe în acea zonă cu apă mai mult sau mai puţin murdară. Am găsit în cele din urmă şi un golfuleţ unde era pusă o pancartă pe care scria: PLAJĂ NEAMENAJATĂ şi care, avea cea mai curată apă, asta poate tocmai pentru că nu era amenajată.

După prânz am mers la piscina unui hotel din apropiere. Am rămas surprinsă să văd ce curată era apa şi ce bine întreţinută era piscina, evident fusese renovată dar arăta chiar bine! Primul plus de până acum. Ne-am petrecut aproape toată după amiaza bălăcindu-ne la piscină. Dovada:

Spre seară ne-am întâlnit cu nişte prieteni în Neptun, am servit cina aici: http://www.efendi.ro/terasa-antik.html timp în care a trebuit să ne războim cu trupele de ţânţari atacatori! Am ieşit până la urmă învingători, deşi inamicul a ştiut să lase urme pe majoritatea dintre noi. Apoi ne-am retras la o seară - noapte de Whist. Victoriile au fost repurtate de mine şi "the one". Cred că urmaşul nostru va fi campion la whist că...vorba aceea, cu asemenea antecendente în familie...nu are altă alternativă. Am avut o seară foarte frumoasă cum de multă vreme nu am mai avut, o seară petrecută între prieteni, până la 03.00 dimineaţa. O seară poate mai reuşită decât un Revelion! Se cere neapărat un REMAKE! Prietenii ştiu de ce!

Ajunşi la "hotel" am căzut răpuşi, aşa că nu ne-am dat prea bine seama în ce condiţii dormim. Bine că s-a făcut repede dimineaţă şi ne-am grăbit să predăm camera şi să plecăm din nou spre Neptun unde ne aşteptau din nou prietenii noştri pe plajă. Am făcut câteva băi bune în mare. Apa foarte caldă ne tot chema. Am răspuns provocării având în vedere că aici marea era muuuult mai curată decât în Venus. Evident trebuia să fie şi ceva care să mă intrige. Înainte de a pleca de pe plajă, am ţinut morţiş să fac un duş. Am plecat împreună cu the one să căutăm un duş pe plajă. Am găsit nu departe de noi un duş care costa...2 lei! Nu mi-a venit să cred: cum e posibil să plăteşti pentru a face duş după ce ai ieşit din mare! Am mai fost eu şi prin alte părţi dar aşa ceva chiar că nu mai mi s-a întâmplat. Dar probabil că aşa este în România şi va fi mereu aşa şi trebuie să ne obişnuim cu asta.

Seara am petrecut-o din nou printre prieteni la o altă terasă drăguţă din Neptun: http:///www.mediterraneo.ro/

De această dată ne-am blindat cu spraz OFF prin zonele cele mai expuse ale corpului nostru pentru a fi pregătiţi aşa cum se cuvine pentru un nou atac al monştrilor (a se citi: ţânţarilor).

În jur de ora 22.00 am plecat spre Bucureşti cu mirosul plăcut al mării în piept şi cu speranţa revenirii la mare, dacă nu cea Neagră...atunci...poate cea Mediterană sau...Roşie. You never know!

În pădurea cu alune...

Un articol preluat din www.hotnews.ro:

În pădurea cu alune,
Aveau casă trei pitici,
Vine pupăza şi spune:

"Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă. Părerea mea ..."

Aţi înteles?

OK...şi cum am ajuns aici?

Ce înseamnă să ai imaginaţie şi talent!